Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne-nțeles pribeag!
Să mergi cu ochii către stele,
privind cum una dintre ele
ți-arată calea spre Cel Drag! ...

Să simți că zbori printre planete
deasupra văilor pustii,
deasupra lumilor deșerte
spre îngereștile concerte,
spre veșnicele simfonii!

Să vezi o stea sub bolți senine
venită din nemărginiri
ca să te cheme chiar pe tine
din lumea asta de suspine
în țara veșnicei iubiri!

Și-apoi să te-nfiori deodată,
privind c-un simțământ suprem
cum steaua s-a oprit și, iată,
acum lumina ei ți-arată
un Prunc divin în Betleem!